Machu Picchu – asezarea incasa uitata VIDEO INCLUS

Pe versantul sudic al Anzilor peruvieni, acolo unde raul Urubamba se pregateste sa intalneasca bazinul Amazonului, in 24 iulie 1911, americanul Hiram Bingham a facut cea mai importanta descoperire a carierei sale.

Era in cautare de relicve ale culturii incase, distruse de cuceritorii spanioli in secolul al XVI-lea. Dupa ce urcase un perete de munte abrupt, aflat intr-una dintre cotiturile raului, tanarul profesor de istorie de la Universitatea Yale, impreuna cu doi ghizi locali, ajunse in cele din urma la cota de 2300 deasupra nivelului marii, unde au gasit un drum flancat de stanci mari – nu se vedea nimic din vale , accesul fiind blocat in urma unui cutremur de pamant.

Numeroasele ruine acoperite de verdeata si solul terasat succesiv, indicau faptul ca acolo ar fi fost, candva, un mare oras. Bingham a botezat locul descoperit „Machu Picchu” ceea ce, in vechiul dialect indian, inseamna Varful Vechi.

Cercetari ulterioare indica faptul ca este vorba despre o asezare incasa, anume construita intr-un loc inaccesibil pentru a scapa de jaful conquistadorilor , chiar daca se afla doar la 120 de kilometri nord-vest de Cuzco, capitala incasa, care fusese cucerita de catre spanioli.

In anii care au urmat acestei descoperiri, arheologii au scos la lumina marele palat, ale carui ziduri fusesera construite din imense blocuri de granit. In centrul asezarii proiecta riguros, se afla un cmplex de temple, cu o terasa in varf, taiata in granit, la care se ajungea pe o scara in forma de spirala, cioplita in roca muntelui. Acolo, arheologii au identificat monolitul numit „Intihuatana” (cel care atrage soarele), piatra sacra a incasilor. Alte constructii asemanatoare, din roca dura, alcatuind un fel de cadrane solare, erau destinate cultului soarelui, cultul oficial al imperiului incas.

Nu departe de Intihuana, au fost descoperite alte ziduri dintr-un Templu al Soarelui, avand un altar format din trei blocuri de roca. O alta constructie importanta aflata in perimetrul acestui palat, este „Torreon”, un turn csemicircular, cu un altar de sacrificiu deasupra unui put, pe care Bingham la numit „Mausoleul Regilor”. In apropierea acestuia, au fost gasite 142 de schelete (in special femei). Se spune ca femeile erau alese pentru a sluji soarele.

O zona deschisa, plana, numita „Piata Principala”, era folosita, probabil, drept loc de adunare si festivitati importante, cum era celebrarea solstitiului de iarna.

Sute de terase suprapuse, ce urcau inspre actualul centru al orasului, erau folosite pentru legumicultura. Arheologii sunt de parere ca pamantul de pe aceste terase a fost adus din Valea Urubamba, situata la 500 de metri mai jos.

Calculele arata ca aceste campii montane produceau suficienta hrana pentru aproximativ 10000 de persoane.