Stonehenge – Sanctuar din Epoca de Piatra

Parca o populatie de titani ar fi incercat sa ridice un templu din bolovani uriasi, dar nu l-ar fi terminat.

Dolmenele au ramas acum, in peisajul sumbru din comitatul Wiltshire, din sudul Angliei, la 12 kilometri nord de orasul Salisbury, ca o hora impietrita, initiatica, ghicitoare eterna pentru vizitatorii carora le scapa intelesul straniului edificiu. Un lucru e sigur: Stonehenge, cum se numeste monumentul, este cea mai importanta constructie preistorica din Europa.

Arheologii afirma ca stiu cate ceva despre semnificatia misterioaselor pietre.


Citeste si despre MISTERUL ATLANTIDEI

Cu aproape 5000 de ani in urma, oamenii de la sfarsitul neoliticului au asezat aici niste blocuri uriase intr-un cerc cu diametrul de 113 metri. Inelul de piatra este inconjurat de santuri paralele, iar intrarea este marcata de lespezi grele. Poate fi vorba, in intentia constructorilor, despre delimitarea unei zone sacre sau poate a unui loc ritual de intalnire. De asemenea, este posibil ca inelul de piatra sa fi fost un altar inchinat Soarelui, asa cum se intalneste in multe alte culturi primitive care il considerau creatorul vietii.

O mie de ani mai tarziu, la inceputul Epocii Bronzului probabil, au fost adusi primii monoliti, blocuri lungi, prismatice, de gresie, cantarind aproximativ 26 de tone fiecare. A fost construit un inel de stalpi din piatra, care aveau aproximativ 4,5 metri inaltime, uniti in partea superioara cu lespezi orizontale.

De-a lungul secolelor, tot mai multi monoliti au fost plasati in cercul de piatra, iar prin secolele al XVII-lea sau al XVI-lea i.Hr. a fost ridicat si un templu. Aceasta este istoria pe care o acrediteaza aheologii, bazandu-se pe studierea ruinelor si pe simulari pe calculator.

Cele mai multe dintre pietrele folosite, trebuie sa fi provenit de la o distanta apreciabila de Stonehenge. Cercetarile geologice demonstreaza ca ele au fost aduse tocmai din Muntii Prescelly si din Pembrokeshire (vestul Tarii Galilor), deci de la o distanta de circa 300 de kilometri. Bucatile de roca, lungi de 10 metri, au fost probabil trase pe trunchiuri de copaci pana la apa (raul Avon), iar apoi transportate cu ajutorul plutelor.

Istoria cercului de la Stonhenge a inceput sa fie studiata abia in secolul al XVII-lea, ceea ce spune multe despre puterea „pietrelor suspendate”. Atunci, arheologul John Aubrey a descoperit 56 de morminte, continand oseminte umane si resturi carbonizate, ingropate in spatiul dintre cerc si santuri. Este neclar pana in ziua de azi cine a fost ingropat acolo.


Afla mai multe si despre marele Nikola Tesla

Dintre cele aproximativ o mie de edificii monolitice descoperite in Europa, care au existat vremii, Stonehenge ramane, fara indoiala, cel mai misterios.

Articole recente:

Articole similare:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *