Delta Dunarii: Dunavatul de Sus si Dunavatul de jos

Dunavat, doua localitati care poarta acelasi nume: Dunavatu de Sus si Dunavatu de Jos, la o distanta de aproximativ 2,5 Km una de alta, asezate pe partea dreapta a Bratului Sf. Gheorghe. Sunt situate in zona de contact al horstului dobrogean cu depresiunea deltaica a Ostrovului Dranov, (in extremitatea estica a fostei penisule Dunavat) in partea de nord-est a judetului Tulcea, fiind doua localitati componente a comunei Murighiol.

Asezarea dateaza din vremuri stravechi, denumirea acesteia avind sorgintea in numele slav – Dunavet (Dunarea mica) – al girlei de legatura intre bratul Sf. Gheorghe al Dunarii si complexul lagunar Razim – Sinoe. Datorita acestui lucru, accesul in Delta Dunarii este facil pe canalele Lipoveni si Dunavat.

Se presupune ca a fost fondat in jurul anului 1700 de pescarii rusi si romani, cei din urma plecand si revenind in mai multe randuri.

Stramosii actualilor locuitori erau cazaci, care in peregrinarile lor s-au asezat si pe aceste locuri primitoare. Pe vatra actualului sat Dunavatu de Sus a fost stabilita la inceputul secolului XIX-lea resedinta administrativa – politico-militara a cazacilor ucraineni – Sicia Zaporojana, careia autoritatile otomane au acordat o larga autonomie teritoriala. Ucrainienii din Dobrogea provin din trei valuri migratoare.

In anul 1775 (al doilea val de migratiuni ale cazacilor in tara noastra), in urma desfiintarii de catre Ecaterina a II-a a unei unitati cazacesti de 8000 de oameni, pentru a se salva de represalii, o buna parte din ei parasesc gurile Niprului si vor sa se aseze la gurile Dunarii, cu incuviintarea Inaltei Porti; aici au stat timp de 100 de ani.

O parte a cazacilor au cazut in iobagie, altii au migrat in afara Imperiului Rus, ajungind in Delta Dunarii. In primii ani, zaporojenii nu s-au fixat in anumite localitati, migrau dintr-un loc in altul. O parte din ei au emigrat in Imperiul Austro-Ungar, stabilindu-se pe malul Tisei (Zenta), dar, din cauze neelucidate, s-au intors in Delta. Pe drum s-au oprit la Seimenii Vechi, unde au infiintat o tabara de cazaci. Pescuitul fiind ocupatia lor de baza, au cautat locuri propice pentru aceasta indeletnicire.

In 1812 au plecat de la Seimenii Vechi coborind pe Dunare, dar datorita iernii grele au ramas in Isaccea.

In 1813 s-au stabilit pe malul bratului Sfintu Gheorghe, la Caterlez (azi localitatea Sfintu Gheorghe). Aici au organizat Zadunaiska Sici (Sicia Transdunareana, forma specifica de organizare militara a ucrainienilor dupa modelul Sici Zaporojene).

O parte a ucrainienilor s-a mutat la Dunavatul de Sus, unde se puteau ocupa si cu agricultura si cresterea vitelor. Aici s-a definitivat Sicia Zaporojana care devine centru al cazacilor din localitatile Deltei si a intregii Dobroge.

Guvernul turc, avind nevoie de serviciile armatei cazacesti, a hotarit sa le faca favoruri, dindu-le o portiune de pamint ce se intindea intre bratul Sf. Gheorghe, lacul Razelm si linia Isaccea-Babadag, de a lungul satelor Posta, Agilar, Zebil.

Pentru servicii militare, guvernul turc platea o suma de bani. Totusi, existau unele inlesniri: cazacii nu aveau voie sa aiba artileria si cavaleria lor proprie. Au fost pusi sa ia parte la marsuri ofensive de pedepsire a bulgarilor, grecilor, sirbilor, care luptau pentru eliberarea lor nationala (in 1817, 1821). In timpul luptelor impotriva grecilor, 600 de cazaci au refuzat sa ia parte la batalii, trecind cu barci in Rusia (1821). Ca rezultat al unor tratative secrete dintre generalul rus si hatmanul din Zadunaiska Sici, Ostap Hladkei, in 1828, cu ocazia razboiului ruso-turc, 1500 de cazaci au trecut in Rusia la Izmail.

Cei care s-au opus plecarii, aproximativ 2000 de barbati au fost dusi de Hladkei in Silistra, unde fusesera chemati de vizir. Copiii si femeile se ascundeau in stufarisul Deltei din cauza atacurilor turcesti. Cei care au trecut pe partea rusilor au devenit simpli soldati, iar cei care s-au prezentat la Silistra aproape ca au fost linsati de catre turci, scapind cu viata doar datorita interventiei consulului austriac. Din acest moment, Zadunaiska Sici s-a destramat, impreuna cu lichidarea armatei cazacilor ucrainieni din Dobrogea. In 1850 apare ca fiind complet distrus, pe lista intocmita de I. Ionescu de la Brad.

In anul 1875, certandu-se cu lipovenii din satele vecine, zaporojenii pleaca in Banat, iar de acolo mai departe, pe Tisa, unde au fost invitati de guvernul austriac. Dar nici aici n-au stat prea mult. Curand se intorc in Dobrogea se stabilesc in satele Sf. Gheorghe, Letea, Caraorman, Dunavatu de Jos si Dunavatu de Sus din Delta.

Din informatiile austriacului Franz Mihalovici (1873) aflam ca “Daca se lasa in stanga cel mai mare dintre aceste brate Hiderlias Bogaz (bratul Sf. Gheorghe) atunci se continua plutirea circa 3 ore pe cateva coturi foarte scurte, pana cand se intalneste un sat de cazaci, Dunavecz, aflat pe malul drept, mal inalt si rapos, sat care datorita lungimii si distantelor mari dintre grupurile de case, pare a constitui 4 sate (de fapt, erau doar doua, dar formate din mai multe nuclee – n.n.) denumite cu numele general Dunavecz.” Se confirma astfel ipoteza intemeierii satelor Dunavat de catre cazacii zaporojeni, fara a exclude rolul celorlalte populatii in popularea sau repopularea acestor localitati, in conditiile tulburi ale vremurilor respective.

O informatie ulterioara, cea a lui Gr. Danescu (1896), arata ca intreaga populatie a satului (280 persoane) era formata din rusi. Etnicii rusi au intemeiat prima scoala (1891) precum si doua biserici (1881 si 1890).

Fanatele bune ce existau pe vremuri au facut sa vina oierii din Transilvania si Moldova. In majoritate, romanii din acest sat sunt rusificati datorita mediului in care traiesc. Exista romani cu nume adevarat rusesti.

Urmasii acestor grupuri de cazaci fac parte si astazi din populatia celor doua localitati unde se pastreaza inca trasatura caracteristica a satelor cazacesti.

Pentru mai multe detalii despre Dunavatul de Jos vizitati DUNAVATUL DE JOS AICI

Galerie foto cu Dunavatul de Jos – Un loc ideal pentru pescuit si relaxare

Articole recente:

Articole similare:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *