Pan American Highway o autostrada catre aventura

Faimoasa autostrada panamericana, care leaga nordul Alaskai de sudul extrem al Argentinei, a intrat in ghidurile turistice ca fiind „drumul ideal”. In ciuda imaginii pe care o poate crea o astfel de clasificare, aceasta autostrada nu este un drum continuu (cu mai multe benzi de circulatie), ci un sistem de drumuri de diferite categorii din nordul, centrul si sudul Americii. In functie de ruta aleasa sau de ramificatiile pe care, uneori, este fortat sa le parcurga, cel care calatoreste intre nordul su sudul lumii noi, poate strabate intre 25.000 si 40.000 de kilometri.

Planurile construirii unui drum panamerican dateaza inca din secolul al XIX-lea. In 1923, lucrarile conferintei de la Santiago de Chile dadeau cale libera soselei denumita Pan American – in engleza – si Carretera Interamericana, in spaniola. Statele Unite ale Americii si-a inclus reteaua rutiera de pe coasta de vest in acest proiect, dar in centrul si sudul Americii, edificarea unui traseu continuu de drum a fost imposibila. In Panama sau in Columbia (spre exemplu), culmile montane si padurea tropicala erau obstacole, pe atunci, de netrecut in construirea de noi drumuri.

Panamericana a fost extinsa de catre SUA in 1942, prin construirea autostrazii „Alaska Highway”. Lucrarea, terminata in trei luni, era una strategica, din punct de vedere militar. In cazul unei invazii japoneze, autostrada ar fi facilitat organizarea apararii celui mai nordic punct al SUA. Desi construita de armata, autostrada Alaska a fost deschisa inca de la inceput traficului civil. Roland E. Jung a descris in lucrarea sa „Panamericana” calatoria de 424 de zile pe care a intreprins-o intre regiunea vesnic inghetata a Alaskai si Tara de Foc.

Jurnalistul elvetian, Peter Ruch, a reusit sa strabata aceasta ruta de aproape 25.000 de kilometri pe o motocicleta, in numai cinci luni. Ruch a vrut sa vada intr-o singura calatorie mensul ghetar Matanuska din Alaska, peisajul salbatic al vaii Fraser din Canada, frumoasele orase Guadalajara si Putzcuaro din Mexic, ruinele maia de la Copan din Honduras, vechiul oras colonial Cartagena din Columbia si conurile acoperite de zapada ale vulcanilor din Chile.

Ceea ce trebuie spus este ca cei mai multi dintre cei care strabat Panamericana, au de platit un pret destul de mare pentru a vedea frumusetile insirate de-a lugul acestui drum. Canicula, gerul, ploile torentiale, problemele mecanice, drumurile blocate, politisti corupti ori suspiciunea cu care uneori sunt priviti strainii, nu fac in nici un caz calatoria foarte usoara.

Cu toate acestea, marea aventura nu inceteaza sa-i atraga pe oameni. Clemens Carle, nascut in Stuttgart in 1959, a facut aceasta calatorie in sens opus, pe bicicleta, pornind din Ushuaia, cel mai sudic oras al Americii de Sud, catre cercul polar de nord si Oceanul Inghetat. Ruta pe care ciclistul a folosit-o s-a suprapus in totalitate pe traseul Panamericanei, cu exceptia unei excursii spre est, la faimoasa cascada Iguacu, de la granita Argentinei cu Brazilia si Paraguay.


CALATORIE PE PAN AMERICAN HIGHWAY
Calatoria cu bicicleta l-a purtat pe Carle prin 18 tari, in drumul sau avand parte si de revolte si jafuri, ca sa nu mai vorbim de ploi torentiale ori sicane birocratice. Lui Clemens Carle i-au luat trei ani pentru a-si duce calatoria la bun sfarsit. Aventurile sale sunt povestite in cartea „Dead Horse on the Ice Sea Coast of Alaska”.

Articole recente:

Articole similare:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *