Sfintii Mucenici Ciprian si Iustina



ciprian,sf ciprian,sfantul ciprian,2 octombrie,iustinaSfintii Mucenici Ciprian si Iustina; Sfantul Cuvios Teofil

(Sfantul Sfintitul Mucenic Ciprian este celebrat in cultul crestin ortodox roman, alaturi de Sfanta Iustina si Sfantul Teoctist, in ziua de 2 octombrie)

Ucenicia si cariera de vrajitor

Nascut din parinti cartaginezi pagani, serveste inca din primii ani in temple ale lui “Apolon”. La sapte ani este incredintat “unor vrajitori” pentru a invata mestesugul “dracestii intelepciuni”. Cand implineste zece ani, este trimis de parinti in Grecia, sa savarseasca jertfe pe Muntele Olimp. Aici sta pana la 15 ani si tot aici pare a deprinde marea parte a cunostintelor sale, intrucat, se precizeaza, “acolo se afla nenumarata multime de idoli intru care multi diavoli locuiau”. Abilitatile sale deja includ: “schimbarea vazduhului, pornirea vantului, slobozirea tunetelor si a ploii, tulburarea valurilor marii, stricarea rasadurilor, a gradinilor si a campiilor, aducerea de vatamari si rani asupra oamenilor”, proiectari astrale (“A vazut acolo pe toti zeii si zeitele pagane si felurite naluciri si vedenii”), “vraji ca mortii din morminte sa vorbeasca” s.a. Slujeste apoi in temple ale Herei si ale Artemisei, iar la 20 de ani ajunge in Memfis, adancindu-se in studiul misterelor egiptene; la 30 il gasim la caldeeni, care il invata “sa citeasca in stele”.

Cand se stabileste in Antiohia, este deja “desavarsit in toata rautatea: vrajitor si fermecator, pierzator de suflete, mare prieten si credincioasa sluga a stapanitorului iadului, cu care singur fata in fata a vorbit si de cinste mare de la dansul s-a invrednicit”, “primind in slujirea lui un grup de diavoli” precum si promisiunea de a fi facut “boier [intre draci], dupa iesirea din trup”.

Tot in Antiohia, tot in acea perioada, traia o tanara fecioara nascuta din parinti pagani. Numele ei era Iustina, fiica lui Edesie si a Cledoniei. Intr-una din zile, aude un crestin graind “vorbe de mantuire”; odata interesul starnit, cauta si afla mai multe despre Cuvantul lui Hristos, se boteaza si ii aduce si pe parintii ei “la credinta”, hotarandu-si-l pe Mantuitor “drept Mire”.

Aglaid, un tanar antiohian, fiu de parinti bogati, o zareste intr-o buna zi si ii cade draga. Incearca el in fel si chip sa si-o apropie, dar tot ceea ce primeste este refuzul. Astfel, apeleaza la marele vrajitor, Ciprian.

Ciprian isi trimite, pe rand, toti diavolii sa tulbure mintea Iustinei – dar Iustina se cufunda in rugaciune si diavolii sunt alungati de semnul crucii; se transforma el insusi in femeie, apoi in pasare, insa credinta Iustinei e ca un zid de care iluziile magicianului se zdrobesc, una cate una. Infuriat, Ciprian trimite necazuri asupra tuturor oamenilor cetatii, moarte asupra animalelor acestora si boala Iustinei. Toate se destrama, la rugaciunile fecioarei.

Ciprian incepe sa puna la indoiala puterea “diavolilor” si incearca sa-i alunge. Acestia vor sa-l sugrume, dar el isi aminteste de “arma” Iustinei si, facand, la randul sau, semnul crucii, ii invinge. Isi arde apoi toate cartile si ii cere episcopului crestin al cetatii, Antim, sa ii dea Sfantul Botez. Campion al noii credinte – asa cum campion fusese si in studiul ocultului -, Ciprian devine, succesiv, citet, diacon, preot iar apoi episcop; din aceasta pozitie, ii incredinteaza Iustinei staretia unei manastiri de fecioare.

Istoria prezinta “Criza celui de-al treilea secol”[16], 235 – 284, “Ciuma lui Ciprian”[17], 251 – 270 (dupa numele lui Thascius Caecilius Cyprianus[18], scriitor crestin timpuriu, care a descris-o), edictul din 250 al lui Decius, care a lansat prima persecutie a crestinilor si incercarea lui Diocletian de reformare a vietii religioase, care, prin cele patru edicte din anii 303 – 304, declanseaza cea mai mare prigonire din istoria imperiului impotriva acestei religii.

Judecarea Sf. Ciprian si a Sf. Iustina a inceput la Damasc si a continuat la Nicomedia, İzmitul actual[19], unde au fost si executati. Consemnarile religioase descriu amanuntit torturile incredibile la care au fost supusi, in general, cei care refuzau sa revina la credintele politeiste. Vazind moartea cea nevinovata a lor, un om oarecare, pe care il chema Teoctist, a fost cuprins de o jale foarte mare pentru dinsii, si, aprinzindu-se cu duhul catre Dumnezeu, a cazut in genunchi linga Sfintul Ciprian, sarutindu-l si marturisindu-se pe sine crestin. Indata alaturi de Ciprian si Teoctist a fost osindit la moarte prin taiere. Si asa fiind omoriti ei, si-au dat sufletele lor in miinile lui Dumnezeu.

Trupurile lor au zacut sase zile neingropate si fiind acolo niste straini le-au luat in taina si le-au dus la Roma, unde le-au dat unei femei cinstite pe care o chema Rufina, care era rudenia lui Claudie Cezarul. Acea femeie a ingropat cu cinste trupurile sfintilor lui Hristos, mucenicii Ciprian, Iustina si Teoctist. La mormintul lor au inceput sa se faca multe tamaduiri ale celor bolnavi care alergau acolo.

Biserica Sfantul Ciprian sau Biserica Zlatari, situata in Bucuresti, pe Calea Victoriei, intre strazile Stavropoleos si Lipscani, construita la jumatatea secolului al XVII-lea, in timpul domniei lui Matei Basarab, de catre “zlatari” (aurari sau argintari), adaposteste o racla cu mana dreapta a Sfantului Sfintitului Mucenic Ciprian. Este un loc de pelerinaj pentru credinciosii care cauta aici ajutor impotriva vrajitoriei.

Articole recente:


Articole similare:

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>