Holocaustul Armenilor

Genocidul Armenilor

Genocidul Armenilor

Genocidul Armean, cunoscut si sub denumirea de Genocidul Uitat, Holocaustul Armenilor, Masacrul Armenilor (in limba armeana Marele Rau), se refera la doua evenimente despre care putini stiu, nu atat de faimos ca si cel evreiesc din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Primul eveniment este campania condusa de Sultanul Abdul Hamid al II-lea si dureaza doi ani 1894 – 1896 iar al doilea se refera la deportarea si eliminarea armenilor de catre guvernul condus de Junii Turci, intre 1915 – 1916. Notiunea de genocid este asociata mai des cu cel de-al doilea eveniment, comemorat in fiecare an de catre armeni la 24 aprilie.

Primul masacru armean

Odata cu declinul Imperiului Otoman, incepe sa se accentueze din ce in ce mai tare sentimentul national armean, dorinta de independenta si alipirea Armeniei Orientale, Imperiului Rus. Pentru indeplinirea acestor obiective armenii incercau doua lucruri: pe de o parte Patriarhul armean sustinea problema independentei la Constantinopol, iar pe de alta parte se nasc primele partide revolutionare armene. Sultanul Abdul Hamid al II-lea, speriat de dezvoltarea economica pe care o cunostea acest popor si de activismul armenilor, ia decizia de a pune in aplicare pogromul ( atac impotriva minoritatilor si deposesiunea de bunuri, distrugerea caselor, firmelor, asezamintelor religioase). In timpul acestui program sunt ucisi 200 000 armeni, totul, sub ochii marilor puteri. Acestia nu au luat nici o masura pentru protectia popoarelor asuprite. Ia fiinta Federatia Revolutionara Armeana cu bazele in apropierea Armeniei ruse, acestia fiind sustinuti de populatia locala. Armenii erau sprijiniti de Rusia, care dorea sa-si anexeze teritorii turcesti si Constantinopolul.

Pentru a inabusi revolta, guvernul turc i-a incurajat pe kurzi la sentimente de ura anti-armeana ( teritoriul Armeniei fiind impartit de catre guvernul turc, intre armeni si kurzi). Asuprirea de catre kurzi si taxele mari pe care le impunea guvernul otoman i-a determinat pe armeni sa se revolte. Armata turca impreuna cu cea kurda inabusesc rascoala, lupta in urma careia isi pierd viata 50 000 armeni.

Al doilea masacru armean

In 1908 partidul Junilor turci (caracterizat de un puternic nationalism) preia puterea de la sultanul Abdul Hamid si promoveaza ideea de combatere a sistemului imperialist, dar pentru ei, armenii reprezentau un pericol intern ce trebuia combatut. In 1909 au loc primele masacre in Cilicia, unde sunt ucisi in jur de 30 000 de armeni de catre fortele partidului turc Uniune si Progres.Totul fusese consecinta ideologiei turce, care avea la baza panturcismul (curent puternic naționalist și iredentist) și turanismul (care caracteriza independența națională și rasa pură).

In preajma primului Razboi Mondial , Turcia era condusa de Junii turci, acestia temandu-se de o eventuala alianta a armenilor cu Rusia (rivala de secole a turcilor pentru detinerea suprematiei in Peninsula Balcanica si Caucaz). Armenii erau ajutati si inarmati si de statul francez. Justificandu-si gestul ca unul de aparare a sigurantei nationale, Junii turci executa imediat 300 de nationalisti armeni si dau ordine de deportare a unei importante parti din populatia armeana, ce traia in Anatolia, catre deserturile din Siria si Mesopotamia. In jur de 1.200.000 de persoane mor de foame, boli si extenuare.

Majoritatea istoricilor spun ca aceasta dura campanie dusa impotriva armenilor a fost, mai degraba, un instrument de propaganda al Junilor turci, ideologia lor bazandu-se pe formarea unui stat turc omogen din punct de vedere etnic; altii sustin ca nici macar nu a existat un astfel de genocid, nu toti armenii din Istanbul fiind ucisi.

Cifrele exacte asupra numarului de persoane decedate, in timpul Genocidului armean, este foarte controversat, turcii il minimalizeaza, iar sursele armene il maresc. Totalul de 1.200.000 – 1.300.000 de morti este cel mai des utilizat si in orice caz, cel mai acceptat.

Guvernul turc neaga si-n ziua de azi ca ar fi existat vreun genocid armean, magistratura turca pedepseste cu pana la 3 ani de inchisoare orice discutie care are loc in public despre Marele Rau, considerand aceasta ca fiind un gest nepatriotic; in schimb, in Franta exista o lege care pedepseste cu inchisoarea negarea existentei Holocaustului Armean.

Articole recente:


Articole similare:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *